Româna construiește de obicei comparația în mod analitic, cu mai și cel mai, însă unele adjective frecvente corespund unor sensuri pe care alte limbi le exprimă prin cuvinte distincte: Acest plan este mai bun decât primul. Forma românească se construiește tot cu mai, dar sensul lexical și acordul merită o atenție specială.
Ce forme frecvente de comparație cer atenție specială?
Învață adjectivul de bază împreună cu comparativul și superlativul său relativ obișnuit. Româna păstrează de regulă marcatorul comparației, în loc să înlocuiască adjectivul printr-un radical comparativ special.
| Sens de bază | Formă de bază | Comparativ | Superlativ relativ |
|---|---|---|---|
| calitate pozitivă | bun | mai bun | cel mai bun |
| calitate negativă | rău | mai rău | cel mai rău |
| cantitate mare | mult | mai mult | cel mai mult |
| cantitate mică | puțin | mai puțin | cel mai puțin |
| mărime sau vârstă mare | mare | mai mare | cel mai mare |
| mărime sau vârstă mică | mic | mai mic | cel mai mic |
Acestea sunt corespondențe lexicale între sensuri frecvente, nu flexiuni într-un singur cuvânt după modelul altor limbi. De exemplu, structura lui mai bun rămâne marcator + adjectiv, chiar dacă în unele limbi sensul comparativ este redat prin alt cuvânt. Marcatorul mai rămâne invariabil, iar adjectivul variabil continuă să se acorde cu substantivul.
Cum funcționează acordul în aceste forme?
Numai marcatorul comparației rămâne neschimbat; adjectivul păstrează genul și numărul cerute de substantivul pe care îl determină.
| Element care impune acordul | Grup la comparativ | Observație |
|---|---|---|
| masculin singular plan | un plan mai bun | adjectiv la masculin singular |
| feminin singular idee | o idee mai bună | adjectiv la feminin singular |
| masculin plural colegi | doi colegi mai buni | adjectiv la masculin plural |
| feminin plural soluții | două soluții mai bune | adjectiv la feminin plural |
- La cuvintele de cantitate, acordul rămâne vizibil: mai mult timp, mai multă apă, mai mulți studenți, dar mai multe probleme.
- La adjectivul rău, forma de feminin singular este rea: Vremea de azi este mai rea decât cea de ieri.
- Și marcatorul superlativului se acordă prin cel, cea, cei sau cele: cel mai bun plan, cea mai bună idee, cei mai buni colegi, cele mai bune soluții.
Când este forma adjectiv și când este adverb?
Folosește bun lângă un substantiv sau ca adjectiv după un verb copulativ, dar bine pentru a descrie felul în care se desfășoară o acțiune: Rezultatul este mai bun. față de Ea cântă mai bine. Superlativele corespunzătoare sunt cel mai bun pentru adjectiv și cel mai bine pentru adverb.
| Rol | Bază | Comparație | Exemplu |
|---|---|---|---|
| adjectiv | bun | mai bun | Acesta este cel mai bun rezultat. |
| adverb | bine | mai bine | Ea lucrează cel mai bine dimineața. |
Ce adjective nu admit de regulă grade de comparație?
Unele adjective exprimă deja un rang, o limită, o identitate sau o însușire completă, de aceea româna standard nu formează de regulă comparativul ori superlativul lor obișnuit. Gramatica descriptivă include adjectivele superior, inferior, prim, ultim, major, minor, perfect, desăvârșit, anterior, ulterior, asemenea, optim, unic și suprem printre cele care nu formează grade de comparație.
| Adjectiv | Utilizare firească | De evitat în româna standard neutră |
|---|---|---|
| optim | o soluție optimă | mai optim |
| unic | o ocazie unică | mai unic |
| superior / inferior | un nivel superior | mai superior / mai inferior |
| perfect | un răspuns perfect | mai perfect |
Aceasta este o restricție lexicală, nu o interdicție asupra oricărei folosiri expresive care poate apărea în limbajul informal sau retoric. În scrierea îngrijită, alege bun, foarte bun, mai bun ori cel mai bun când ai în vedere o scară gradabilă; alege optim, unic sau perfect când sensul însuși exprimă o limită ori un punct final.
Greșeli de evitat
- Nu transforma mai într-o formă de gen sau plural: spune o idee mai bună și două idei mai bune, fără să modifici forma mai.
- Nu folosi mai bine ca adjectiv care descrie un substantiv: Rezultatul este mai bun, dar Ea lucrează mai bine.
- Nu copia în română forme comparative dintr-un singur cuvânt specifice altor limbi: seria normală este bun – mai bun – cel mai bun, nu un radical inventat pentru comparativ.
- În scrierea neutră și îngrijită, nu adăuga mai unui adjectiv care exprimă deja un rang fix sau o limită: folosește optim, unic și perfect, nu mai optim, mai unic și mai perfect.
- Nu uita că mult și puțin pot fi cuvinte de cantitate: mai mult timp și mai puține probleme nu sunt aceeași construcție ca mult mai interesant.
Care este forma de comparativ a adjectivului bun la masculin singular?
- mai bun
- mai bine
- mai bună
- cel mai bun
Adjectivul de masculin singular este bun, iar comparativul lui este mai bun. Mai bine este forma adverbială, iar cel mai bun este superlativul relativ.
Completează propoziția: Această soluție este ___ decât cealaltă.
- mai bun
- mai bine
- mai bună
- mai bune
Soluție este feminin singular, deci adjectivul trebuie să aibă forma bună. Marcatorul comparativului rămâne mai: mai bună decât.
Care propoziție folosește corect comparativul adverbial?
- Rezultatul este mai bine.
- Ea cântă mai bună.
- Rezultatul este mai bună.
- Ea cântă mai bine.
Cântă numește o acțiune, deci cere adverbul bine și comparativul său mai bine. Adjectivul bun descrie un substantiv sau subiectul unui verb copulativ.
Care propoziție evită gradarea unui adjectiv lexical care este în mod normal negradabil?
- Aceasta este o ocazie mai unică.
- Aceasta este o ocazie unică.
- Aceasta este o ocazie mai unice.
- Aceasta este cea mai unică ocazie.
Unic exprimă deja unicitatea, de aceea româna standard neutră folosește o ocazie unică. Celelalte variante îi adaugă unui adjectiv în mod normal negradabil un marcator de comparativ ori superlativ.
Care serie prezintă comparația adjectivului masculin singular rău?
- rău – mai bine – cel mai bine
- rău – mai rău – cel mai rău
- rău – mai rea – cele mai rele
- rău – răi – cel mai răi
Seria de masculin singular este rău – mai rău – cel mai rău. Formele rea și rele sunt forme de acord folosite cu substantive feminine la singular și, respectiv, la plural, nu seria de bază cerută aici.