Propozițiile relative în limba română

O propoziție relativă este o propoziție subordonată care identifică sau descrie un substantiv ori un pronume, numit antecedent. Forma relativă are și un rol în propria propoziție: Am ales filmul pe care mi l-ai recomandat. Aici, filmul este antecedentul, iar pe care și l- îl reprezintă în interiorul propoziției relative.

Cum recunoști o propoziție relativă?

Caută un antecedent urmat de o formă relativă precum care, ce, cine, cât, cel care sau ceea ce. Verbul și complementele care urmează alcătuiesc propoziția subordonată. Spre deosebire de o întrebare directă, relativa oferă informații despre un antecedent ori ține locul unui lucru sau al unei persoane subînțelese.

Cum se construiește o propoziție relativă?

Păstrează antecedentul în propoziția principală, apoi alege forma relativă după rolul pe care îl are în subordonată. La final, verifică verbul, eventualul clitic și punctuația.

1. Găsește antecedentul: în cartea pe care o citesc, antecedentul este cartea.
2. Întreabă-te ce rol are forma relativă în propoziția ei: este subiect, complement direct, complement prepozițional, destinatar sau posesor?
3. Folosește forma ori prepoziția potrivită: care pentru subiect, pe care pentru complement direct, în care pentru loc ori conținut și căreia pentru un destinatar la feminin singular.
4. Când relativul este subiectul subordonatei, acordă verbul la mod personal cu antecedentul: cartea care este, dar cărțile care sunt. Când relativul este complement, verbul se acordă cu propriul său subiect: cartea pe care o citesc eu.
5. Hotărăște dacă propoziția identifică referentul avut în vedere sau doar adaugă informații; de această alegere depinde folosirea virgulelor.

În tiparul de complement direct, româna contemporană neutră folosește pe care și, într-o propoziție completă, reia de regulă complementul printr-un clitic corespunzător: profesorul pe care îl cunosc, eleva pe care o ajut și cărțile pe care le citesc. Vezi pronumele relative și reluarea complementului prin pronume pentru formele pronominale și tiparele mai largi de reluare.

Cum funcționează acordul într-o propoziție relativă?

Separă trei tipuri de acord. Forma de nominativ-acuzativ care nu se schimbă după gen sau număr. Când care este subiectul relativei, verbul se acordă cu antecedentul; când relativul este complement, verbul se acordă cu subiectul propriei propoziții. Cliticul de complement direct corespunde antecedentului, iar formele relative de genitiv-dativ arată genul și numărul antecedentului. Într-un grup la genitiv, al, a, ai sau ale se acordă, în schimb, cu substantivul posedat.

Forma relativă poate indica astfel două direcții de acord în același timp: femeia a cărei fiică studiază folosește cărei pentru antecedentul feminin singular femeia, dar a pentru substantivul posedat feminin singular fiică. Pentru un grup la genitiv așezat după substantivul posedat, compară fiica femeii căreia i-am scris. Vezi articolul genitival pentru formele articolului.

Când se folosesc virgulele?

Nu folosi virgule când propoziția relativă restrânge referința și arată despre care persoane sau lucruri este vorba: Studenții care au promovat primesc un certificat. Folosește două virgule când propoziția adaugă o informație de fundal despre un referent deja identificat: Studenții, care au promovat cu toții, primesc certificatul azi.

Virgula schimbă organizarea informației, nu forma relativului. În prima propoziție sunt selectați numai studenții care au promovat; în a doua, studenții sunt deja identificați, iar promovarea tuturor este un comentariu suplimentar. Punctuația românească presupune și alte condiții decât acest contrast de nivel B1; vezi regulile de bază ale virgulei pentru sistemul mai larg.

Ce sunt „cel care”, „cel ce” și „ceea ce”?

Folosește cel care sau alternativa standard cel ce cu sensul de „persoana care” ori „lucrul care”, fără a numi substantivul: Cel care citește înțelege mai mult. Forma se acordă cu persoana sau lucrul subînțeles: cea care, cei care și cele care. La nominativ-acuzativ feminin singular, folosește cea care, nu cea ce.

Folosește ceea ce pentru o idee, un fapt ori întreaga situație precedentă: Am înțeles ceea ce ai explicat. și A pierdut trenul, ceea ce a schimbat planurile. Ca obiect direct, ceea ce nu primește pe; poate fi totuși precedat de o prepoziție dacă o cere construcția, ca în despre ceea ce ai scris.

Cum funcționează propozițiile relative libere?

O relativă liberă nu are un substantiv antecedent separat, deoarece expresia relativă îndeplinește ea însăși rolul cerut de propoziția mai mare. Folosește cine pentru o persoană, ce pentru un lucru, o idee ori o acțiune și cât pentru o cantitate: Voi invita pe cine alegi., Înțeleg ce spui. și Ia câtă apă vrei.

Acestea nu sunt întrebări decât dacă enunțul întreg cere o informație necunoscută. Compară Cine vine? cu Cine vine intră primul. Primul enunț are intonație interogativă și semnul întrebării; al doilea este o afirmație în care relativa liberă are rol de subiect.

Ce variază în funcție de registru sau stil?

• Folosește care drept relativ neutru și transparent pentru persoane și lucruri: prietenul care sună și mesajul care sosește.
• Relativul ce poate apărea în locul lui care în unele propoziții legate de un substantiv, inclusiv cu antecedente însuflețite: prietenii ce au venit. Pentru scrierea de nivel B1, care este alegerea implicită mai clară; ce nu este automat greșit.
• Cel care este un tipar neutru și explicit. Cel ce este de asemenea standard și apare mai des în scrierea formală sau literară; în această construcție are același sens relativ de bază.
• Tiparul cu clitic și pe care este modelul sigur pentru o propoziție completă cu complement direct. Reluarea și omiterea sunt mai nuanțate cu alte forme relative sau nehotărâte, cu antepunerea și cu organizarea informației; nu transfera o excepție dintr-o construcție la toate relativele.

Greșeli de evitat

• Nu alege forma lui care numai după antecedent. În fata căreia i-am scris, forma feminină căreia este necesară deoarece relativul are rol de destinatar la dativ.
• Nu omite pe sau cliticul corespunzător din tiparul neutru complet de complement direct: folosește cartea pe care o citesc, nu cartea care citesc ori cartea pe care citesc.
• Nu acorda vizibil care la nominativ-acuzativ: atât cartea care este aici, cât și cărțile care sunt aici folosesc forma care.
• Nu folosi cea ce pentru forma feminină singular cu sensul „persoana care”. Folosește cea care și rezervă ceea ce pentru o idee, un fapt sau întreaga situație precedentă.
• Nu adăuga virgule numai fiindcă o propoziție începe cu care. Stabilește mai întâi dacă relativa selectează un subgrup sau adaugă informații despre un referent deja identificat.