În română, fenomenele meteorologice, necesitatea sau situațiile generale sunt adesea descrise fără un subiect gramatical exprimat: Plouă. Verbul la un mod personal este de obicei la persoana a III-a singular, iar persoana care resimte o stare poate fi indicată prin dativ: Îmi este frig.
Ce face ca o construcție să fie impersonală?
O construcție impersonală nu are un subiect gramatical exprimat. În loc să transforme o persoană în subiect, româna folosește o formă implicită de persoana a III-a, un se generic sau un dativ care indică persoana ce resimte starea. În alte limbi, aceeași idee poate necesita un pronume formal ori un subiect cu sens general.
| Utilizare | Structură tipică | Exemplu | Sens |
|---|---|---|---|
| Vreme sau moment al zilei | verb la persoana a III-a singular | Plouă. | Afară plouă. |
| Necesitate sau evaluare | predicat impersonal + propoziție cu să | Trebuie să plecăm. | Este necesar să plecăm. |
| Activitate ori informație generală | se + verb la persoana a III-a | Se lucrează până târziu. | Oamenii lucrează până târziu. |
| Stare fizică sau emoțională | persoana care resimte starea, la dativ + predicat | Mi-e foame. | Simt nevoia să mănânc. |
Ce verbe descriu vremea și momentele zilei?
Verbele meteorologice precum a ploua, a ninge, a tuna și a fulgera se folosesc în mod normal la persoana a III-a singular. Schimbările vremii și ale luminii pot fi exprimate și prin verbe pronominale cu se.
| Infinitiv | Exemplu la prezent | Sens |
|---|---|---|
| a ploua | Plouă. | Cade ploaia. |
| a ninge | Ninge la munte. | La munte cade zăpadă. |
| a tuna / a fulgera | Tună și fulgeră. | Se aud tunete și se văd fulgere. |
| a se înnora / a se însenina | Se înnorează. / Se înseninează. | Cerul se acoperă cu nori. / Cerul se limpezește. |
| a se lumina / a se întuneca | Se întunecă repede. | Întunericul se lasă repede. |
- Aceeași formă implicită se păstrează și la alte timpuri: A plouat toată noaptea. și Mâine va ninge.
- Nu adăuga un subiect formal precum el sau ea: spune Plouă, nu El plouă.
- Verbul a se însenina descrie limpezirea vremii; nu exprimă o acțiune reflexivă făcută de o persoană.
Cum se combină necesitatea și evaluarea cu o propoziție la conjunctiv?
Predicatele impersonale introduc frecvent o propoziție la conjunctiv prezent, marcată prin să. Predicatul impersonal nu se acordă cu persoana care trebuie să acționeze sau care este evaluată; acordul este exprimat de verbul de după să. Pentru întregul sistem de forme, vezi conjunctivul prezent în română.
| Construcție impersonală | Exemplu | Sens |
|---|---|---|
| necesitate | Trebuie să pleci. | Este necesar să pleci. |
| necesitate sau cerință | E necesar să verifici datele. | Verificarea datelor este necesară. |
| evaluare pozitivă | E bine să așteptăm. | Faptul că așteptăm este un lucru bun. |
| posibilitate | Se poate să întârzie. | Este posibil ca el, ea sau ei să întârzie. |
| recomandare | Se recomandă să rezervi din timp. | Este recomandat să faci rezervarea din timp. |
Forma scurtă e este obișnuită atât în conversație, cât și în scrierea curentă: E ușor să înveți. Forma completă este este la fel de corectă și poate suna mai formal: Este important să verifici. Când subiectul propoziției subordonate este exprimat explicit, folosește structura ca ... să: Este bine ca voi să așteptați.
Care este diferența dintre trebuie să și îmi trebuie?
Folosește trebuie să pentru o acțiune pe care cineva este obligat să o facă, iar îmi trebuie urmat de un substantiv pentru lucrul de care cineva are nevoie. La prezent, trebuie își păstrează forma invariabilă în această construcție impersonală, chiar dacă substantivul care urmează este la plural.
| Construcție | Exemplu | Sens |
|---|---|---|
| acțiune necesară | Trebuie să plec acum. | Este necesar să plec acum. |
| lucru necesar | Îmi trebuie timp. | Am nevoie de timp. |
| lucruri necesare, la plural | Îmi trebuie două zile. | Am nevoie de două zile. |
| lipsa unei necesități | Nu-mi trebuie ajutor. | Nu am nevoie de ajutor. |
Cliticul de dativ indică persoana care are nevoie de ceva: îmi (mie), îți (ție), îi (lui sau ei), ne (nouă), vă (vouă) ori le (lor). Nu transforma dativul în subiect: Îmi trebuie un bilet, nu Eu trebuie un bilet. La trecut și la viitor se păstrează construcția, cu formele cerute de context: Mi-a trebuit timp. și Îmi va trebui timp.
Cum exprimă stări construcțiile cu persoana la dativ?
În română, persoana care resimte foamea, frigul, dorul sau teama este exprimată frecvent prin dativ, în loc să fie subiectul verbului. Formele contrase mi-e, ți-e și cele asemănătoare sunt neutre în limba actuală; formele complete îmi este și îți este sunt și ele standard.
| Tip de stare | Exemplu | Sens |
|---|---|---|
| foame | Mi-e foame. | Simt nevoia să mănânc. |
| temperatură | Ți-e frig? | Resimți frigul? |
| dor de cineva sau de ceva | Ne este dor de casă. | Simțim lipsa casei. |
| teamă | Îi e teamă de examen. | Lui sau ei îi este frică de examen. |
| preferință | Îmi place filmul. / Îmi plac filmele. | Filmul îmi este pe plac. / Filmele îmi sunt pe plac. |
Cu a plăcea, lucrul plăcut determină numărul verbului: singularul filmul cere îmi place, iar pluralul filmele cere îmi plac. Construcția contrastează util cu expresiile de stare fixe precum mi-e foame, în care dativul indică persoana care resimte starea, iar structura se învață ca un întreg.
Când are se un sens general?
Construcția impersonală cu se elimină agentul concret și transmite un sens general: oamenii, oricine sau lumea în general. Verbul rămâne de obicei la persoana a III-a singular când nu există un subiect exprimat. Această utilizare este diferită de cea a unui verb reflexiv obișnuit, ca în Maria se spală; vezi verbele reflexive în română.
| Construcție | Exemplu | Sens |
|---|---|---|
| activitate generală | Se lucrează până târziu aici. | Oamenii lucrează aici până târziu. |
| experiență generală | Se mănâncă bine în acest restaurant. | Mâncarea de la acest restaurant este bună. |
| informație relatată | Se spune că examenul va fi dificil. | Lumea spune că examenul va fi dificil. |
| aparență sau deducție | Se pare că avem timp. | Din câte se pare, avem timp. |
| concluzie vizibilă | Se vede că este obosit. | Este evident că el este obosit. |
Cum deosebim construcția impersonală cu se de cea pasivă?
În construcția impersonală cu se nu există un subiect gramatical exprimat, iar verbul rămâne la singular: Se lucrează. În construcția pasivă cu se, un substantiv poate avea rol de subiect, iar verbul se acordă cu acesta. Româna are și o voce pasivă construită cu a fi și participiul.
| Tip | Exemplu | De ce contează forma |
|---|---|---|
| construcție impersonală generică | Se lucrează până târziu. | Nu este exprimat niciun subiect; singularul este forma implicită. |
| construcție pasivă, subiect la singular | Se construiește podul. | Podul este lucrul construit, iar verbul este la singular. |
| construcție pasivă, subiect la plural | Se construiesc poduri. | Poduri este la plural, deci și verbul este la plural. |
| construcție pasivă, subiect la plural | Se vând bilete la intrare. | Bilete determină acordul verbului la plural. |
Greșeli de evitat
- Nu adăuga el sau ea pe lângă verbele meteorologice: Plouă, nu El plouă.
- Nu conjuga verbul trebuie la prezent după persoana obligată să acționeze: Eu trebuie să plec și Ei trebuie să plece au același predicat impersonal; persoana și numărul sunt marcate în propoziția cu să.
- Nu confunda cele două construcții: Trebuie să cumpăr pâine exprimă obligația de a o cumpăra, iar Îmi trebuie pâine exprimă nevoia de pâine.
- Nu interpreta orice se ca reflexiv. Maria se spală are un subiect și exprimă o acțiune reflexivă; Se lucrează aici are un agent generic.
- Nu ignora acordul în construcția pasivă cu se: compară Se construiește podul cu Se construiesc poduri.
- Nu copia mecanic o construcție din altă limbă bazată pe subiect și adjectiv: în română spunem Mi-e frig, cu persoana care resimte starea la dativ.
Care propoziție folosește corect și firesc un verb meteorologic?
- Plouă afară.
- El plouă afară.
- Plouă el afară.
- Eu plouă afară.
Verbele meteorologice precum a ploua se folosesc impersonal, de regulă la persoana a III-a singular și fără un subiect uman. Celelalte variante adaugă sau folosesc greșit un subiect personal.
Completează propoziția: Mâine ___ la munte.
- ningi
- ningem
- va ninge
- ning
La viitor se păstrează construcția impersonală, la persoana a III-a singular: va ninge. Formele ningi și ningem sunt forme personale de prezent, iar ning nu este forma standard cerută aici.
Care propoziție exprimă firesc faptul că vorbitorului îi este frig?
- Sunt frig.
- Îmi e frig.
- Eu frig.
- Mă este frig.
Româna folosește persoana la dativ în expresia de stare a-i fi frig: îmi e frig arată că vorbitorul resimte frigul. Celelalte construcții nu sunt corecte.
Care propoziție este pasivă și are, prin urmare, verbul acordat cu un subiect la plural?
- Se lucrează până târziu.
- Se spune că plouă.
- Se mănâncă bine aici.
- Se vând bilete la intrare.
În Se vând bilete, substantivul la plural bilete este subiectul construcției pasive cu se, deci și verbul este la plural. Celelalte propoziții sunt construcții impersonale generale sau de relatare, fără un subiect exprimat care să determine acordul.
Care propoziție folosește corect construcția impersonală se pare că?
- Se pare avem timp.
- Se pare să avem timp.
- Se pară că avem timp.
- Se pare că avem timp.
Construcția standard este se pare că urmată de o propoziție cu verb la indicativ: Se pare că avem timp. Conjuncția că introduce această propoziție; celelalte variante o omit sau folosesc o formă verbală nepotrivită.