Verbul a avea exprimă în primul rând posesia. La prezent este neregulat, așa că învață-i cele șase forme împreună: Am o carte.
Cum se conjugă a avea la prezent?
Alege forma care se acordă cu subiectul: am, ai, are, avem, aveți sau au.
| Persoană | Formă | Exemplu |
|---|---|---|
| eu | am | Am o întrebare. |
| tu | ai | Ai un bilet. |
| el / ea | are | Ea are o soră. |
| noi | avem | Avem timp. |
| voi / dumneavoastră | aveți | Aveți o rezervare. |
| ei / ele | au | Au doi copii. |
Poți omite pronumele subiect?
Da. În română, pronumele subiect este adesea omis când forma verbului și contextul arată deja cine este subiectul. Aceasta este o utilizare neutră și firească.
- În Am o întrebare., forma am permite identificarea subiectului eu din context.
- În Ai timp?, forma ai indică persoana a II-a singular, tu.
- Păstrează pronumele pentru contrast: Eu am cheia, iar ea are harta. Pentru situațiile în care pronumele sunt utile, vezi pronumele personale cu rol de subiect.
- În adresarea politicoasă sau formală, folosește dumneavoastră cu aveți: Dumneavoastră aveți timp? Forma verbală este aceeași ca pentru plural; vezi pronumele de politețe.
Ce poate exprima a avea?
Folosește a avea pentru posesie și disponibilitate, pentru vârstă și în câteva construcții frecvente pe care alte limbi le pot exprima prin alt verb.
| Utilizare | Tipar | Exemplu |
|---|---|---|
| Posesie | a avea + substantiv | Are un apartament. |
| Timp sau disponibilitate | a avea timp | Avem timp astăzi. |
| Vârstă | a avea + numeral + ani | Am douăzeci și doi de ani. |
| Necesitate | a avea nevoie de + substantiv | Ai nevoie de ajutor? |
Pentru a exprima vârsta, româna spune că o persoană are un anumit număr de ani: Câți ani ai? — Am douăzeci și doi de ani. La numeralele cuprinse între 20 și 99, păstrează de înaintea lui ani: douăzeci de ani, douăzeci și doi de ani.
Cum se neagă verbul a avea?
Așază nu imediat înaintea verbului la mod personal, adică a formei care exprimă timpul și se acordă cu subiectul.
| Afirmativ | Negativ | Contrast |
|---|---|---|
| Am timp. | Nu am timp. | Disponibilitate afirmată / negată |
| Are nevoie de ajutor. | Nu are nevoie de ajutor. | Necesitate afirmată / negată |
| Aveți o rezervare. | Nu aveți o rezervare. | Posesie afirmată / negată |
Poziția este aceeași ca în alte propoziții românești la prezent: nu precedă verbul. Pentru tiparul mai larg, vezi negația românească cu nu.
Cum formulezi întrebări de bază?
Într-o întrebare simplă de tip da/nu, păstrează ordinea obișnuită a cuvintelor și folosește intonația interogativă în vorbire sau semnul întrebării în scris.
- Ai un bilet?
- Aveți timp? Întrebarea se poate adresa mai multor persoane sau, politicos, uneia singure.
- Câți ani are Ana? Forma de persoana a III-a singular este are.
- Nu ai nevoie de ajutor? Și într-o întrebare negativă, nu apare înaintea lui ai sau a altei forme verbale personale.
Care este diferența dintre verbul principal și auxiliar?
În această lecție, a avea este verb principal: Are timp. Formele aceluiași verb apar și ca auxiliare ale perfectului compus, înaintea unui participiu, ca în Am citit. Acesta este un rol diferit, prezentat în lecția despre perfectul compus; forma are nu se folosește ca auxiliar al acestui timp.
Greșeli de evitat
- Nu folosi a fi pentru vârstă: spune Am douăzeci și doi de ani., nu Sunt douăzeci și doi de ani.
- Nu combina eu cu ai sau tu cu am: formele corecte sunt Eu am timp. și Tu ai timp.
- Nu așeza nu după verb: spune Nu avem timp., nu Avem nu timp.
- Nu extinde a avea la orice expresie pe care altă limbă o construiește cu echivalentul lui „a avea”. Foamea și setea se exprimă cu a fi în tiparele Mi-e foame și Mi-e sete.
Completează: Eu ___ o carte.
- am
- ai
- are
- avem
Forma de persoana I singular, folosită cu eu, este am: Eu am o carte.
Care propoziție folosește corect forma de persoana a III-a plural?
- Ei are timp.
- Ei avem timp.
- Ei au timp.
- Ei ai timp.
Forma de persoana a III-a plural, folosită cu ei sau ele, este au.
Cum spui corect că ai vârsta de 22 de ani?
- Sunt douăzeci și doi ani.
- Am douăzeci și doi de ani.
- Am douăzeci și doi ani.
- Are douăzeci și doi de ani.
În română, vârsta se exprimă cu a avea. În numeralul douăzeci și doi, se folosește de înaintea lui ani: Am douăzeci și doi de ani.
Transformă propoziția Avem nevoie de ajutor în propoziție negativă.
- Avem nu nevoie de ajutor.
- Nu nevoie avem de ajutor.
- Avem nevoie nu de ajutor.
- Nu avem nevoie de ajutor.
Așază nu imediat înaintea formei verbale personale avem: Nu avem nevoie de ajutor.
În care propoziție a avea este verb principal la prezent, nu auxiliar al perfectului compus?
- Am citit cartea.
- Avem nevoie de ajutor.
- Ai plecat devreme.
- Au venit ieri.
În Avem nevoie de ajutor, avem este verb principal la prezent, în construcția a avea nevoie de. Celelalte propoziții folosesc o formă a auxiliarului împreună cu un participiu pentru a construi perfectul compus.